joi , 20 iulie 2017
NEWS ALERT

HIDROCENTRALA PORŢILE DE FIER I – 50 DE ANI DE LA PUNEREA PIETREI DE TEMELIE

Astăzi, 7 septembrie, se împlinesc 50 de ani de la punerea pietrei de temelie la Porţile de Fier I. Cu acest prilej, Muzeul Regiunii Porţilor de Fier a organizat o expoziţie „Arc peste timp la Porţile de Fier- Porţile Luminii” la secţia muzeului amenajat în incinta barajului.

DSCF9703

Discuţiile referitoare la construirea Hidrocentralei Porţilor de Fier I s-au purtat cu insistenţă încă din 1955. Statul român a prezentat ideea liderului iugoslav Iosif Broz Tito, iar la 7 septembrie 1964, Gheorghe Gheorghiu Dej şi Iosif Broz Tito au participat la punerea pietrei de temelie la Porţile de Fier I.

„Astăzi este o zi extrem de importantă. Vreau să vă spun că eu sunt extrem de emoţionată pentru că astăzi sărbătorim 50 de ani de când s-a pus piatra de temelie pentru a se construi acest grandios sistem hidroenergetic şi de navigaţie Porţile de Fier I. Şi aşa cum o demostrează materialul informativ şi ilustrativ al expoziţiei pe care o dedicăm acestui eveniment, avem încă un motiv astăzi să ne bucurăm că suntem de când e lumea pe malul Dunării, că avem Dunăre, împreună cu care dintotdeauna ne-am scris istoria, aduce din trecutul nostru poveştile noastre de viaţă şi care ne-a marcat destinul”, spune Doiniţa Chircu, managerul Muzeului Regiunii Porţilor de Fier.

DSCF9686

Ideea amenajării potenţialului hidroenergetic pe Dunăre a aparţinut unui român încă din anul 1922. Este vorba de reputatul hidroenergetician Dorin Pavel, român născut în zona Sebeşului, care a îndrăgit foarte mult ideea amenajării unei hidrocentrale pe Dunăre şi a plecat să studieze la Zurich, politehnica de acolo. După ce a absolvit Politehnica la Zurich, revenind în ţară, ani în şir şi-a petrecut concediul pe malurile Dunării şi a întocmit trei scheme de amenajare, povesteşte Mariana Drăghia, muzeograf la Porţile de Fier I.

DSCF9695

De una dintre ele s-a ţinut cont atunci când în 1955 Gheorghe Gheorghiu Dej i-a prezentat liderului Iosif Broz Tito această idee. Ulterior acestor discuţii purtate la nivel guvernamental în perioada 1956 – 1960 Institutul de Proiectări Hidrotehnice de la Bucureşti şi Energo Project Belgrad au întocmit un memoriu tehnico-economic şi au ajuns să-l semneze abia în noiembrie 1960.

Organizarea de şantier a început încă din luna iunie a anului 1964, când în zona de la Gura Văii au venit primele camioane încărcate cu cazarmament, cu corturi, pe care le-au amplasat în zona pădurii de la Gura Văii. Apoi a urmat o muncă titanică de defrişare, de amenajare de locuri de acces. Bineînţeles colonia a prins viaţă până în data de 7 septembrie pentru că s-a construit o şcoală, s-a construit un punct sanitar, o grădiniţă chiar şi un mic cinematograf pentru a oferi condiţii bune celor peste 15.000 de oameni care s-au strâns din toate colţurile ţării şi care au avut de înfrânt furia oarbă  a naturii din anul respectiv.

ecluza on constructie

„Pentru a se face frumoasă inaugurarea acea din data de 7 septembrie 1964 militarii români într-un timp record au reuşit să facă un pod provizoriu şi conducătorul ţării noastre să ajungă pe malul sârbesc. A fost un motiv de bucurie pentru mulţi oameni, pentru sârbi şi pentru români care au putut să treacă în vremea respectivă şi să-şi vadă rudele, pe care de aproape 20 de ani nu le mai văzuseră. Iată că aşa a început de fapt, punerea temeliei acestui sistem hidroenergetic de la Porţile de Fier I”, mai spune muzeograful Mariana Drăghia.

_DSC0032

Prima fază de construcţie a început în 1964 şi durat până în anul 1968, când lucrările au început simultan pe cele două maluri cu construirea ecluzelor, a celor două centrale electrice şi a primelor trei câmpuri deversoare pe malul sârbesc, vreme în care fluviul şi-a continuat cursul pe mijloc, iar în a doua fază de consctrucţie 1968-1970 apele au trecut prin ecluze, s-a putut izola zona de mijloc şi construi celelalte 11 guri deversoare. Uşor-uşor, nivelul apei a crescut, s-a format lacul de acumulare care are o lungime de 130 de kilometri şi cuprinde peste 2 mld mc de apă. Problema navigaţiei s-a uşurat prin construirea a celor două ecluze, dar au avut de suferit mulţi oameni care trăiau în satele de pe Clisura Dunării. Au fost inundate pe partea românească 3560 ha. Academiei Române i-a revenit misiunea de a face un studiu complex al zoneo afectate, constituind „Grupul de cercetări complexe Porţile de Fier”, format din 14 colective de cercetare. Au fost afectate 10 localităţi (Orşova, Ada-Kaleh, Eşelniţa, Dubova, Vârciorova, Tufări, Jupalnic, Ogradena, Tişoviţa, Plavişeviţa), unele inundate parţial, iar alte complet, fiind strămutate pe noi amplasamente.

_DSC0097

„Şi este bine să nu uităm trecutul fiindcă doar prin sacrificii, prin privaţiuni şi prin foarte mult efort s-a realizat acest sistem hidroenergetic din ţara noastră, de mâinile şi mintea atâtor oameni minunaţi. În anumite cărţi de specialitate se spune aşa că dacă pietrele, aceste mărturii tăcute ar putea să ne vorbească aici la Porţile de Fier s-ar fi creat un adevărat mit al genezei. Şi până la urmă marele geograf Geo Bogza spunea că Dunărea este cel mai de preţ dar cu care natura a înzestrat ţara noastră”, spune Mariana Drăghia.

Corina Macavei

loading...


Lasa un Comentariu

E-mailul tau nu va fi publicat. Campurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Scroll To Top