luni , 25 septembrie 2017
NEWS ALERT

Stroescu: „CE FACI PENTRU TINE DISPARE CU TINE, CE FACI PENTRU SOCIETATE RĂMÂNE PENTRU ETERNITATE!”

Este unul dintre cei mai mari investitori in agricultura din Mehedinţi. Cultivă aproape 2000 de hectare de teren la Gârla Mare, deţine un siloz de aproape 2 milioane de euro şi o fermă de păsări în localitatea Bistriţa. Totodată, într-un parteneriat, are o investiţie în industria de piese auto din Germania, de unde, lunar, aduce în ţară sute de mii de euro, pe care îi reinvesteşte în agricultură. Are aproape 200 de angajaţi care primesc salarii între 1500 şi 5000 de lei, în România şi chiar până la 8500 de lei în Germania. Este pe scurt povestea reuşitelor lui Cornel Stroescu, mehedinţeanul care astăzi, după succesul în afaceri a intrat în politică, alături de echipa Partidului România Unită. Dar să vedem în cele ce urmează câteva dintre ideile pe care candidatul Cornel Stroescu le propune mehedinţenilor.

Rep: Domnule Stroescu, ştiindu-vă un fermier de success, mărturisesc că intrarea dumneavoastră în politică şi candidatura pentru un loc în Parlamentul României este pentru mulţi surprinzătoare. Poate ar fi bine, pentru început, să le spunem omenilor ce v-a făcut să candidaţi?

cornel stroescuDa, poate că este surprinzătoare, dar eu nu văd motivul pentru care ar trebui să fie. Sunt doar un român dezgustat de ceea ce se întâmplă în ultimii ani cu clasa politică românească, de ceea ce se întâmplă in general cu România si sunt un român care vrea să schimbe ceva în ţara lui. De altfel, le-am spus-o şi multor mehedinţeni, oameni simpli, pe care am avut bucuria să-i întâlnesc în această campanie. Demersul meu de a intra în politică nu vine dintr-o dorinţă de căpătuială. După cum bine ştiţi, pot spune că sunt un om care a reuşit în afaceri. Am acum destul de mult încât să-mi pot asigura un viitor liniştit mie şi copiilor mei, pentru foarte mult timp de acum înainte. Doar dacă aş vinde ce am strâns în aceşti 20 de ani am putea trăi liniştiţi oriunde în această lume. Numai că eu nu acest lucru îmi doresc, ci vreau să mă implic pentru a schimba ceva în ţara mea. Pentru a schimba ceva în destinele noastre, ale românilor, care merg astăzi pe un drum total greşit. Dintr-o idee foarte simplă şi foarte frumoasă: „Ce faci pentru tine dispare cu tine, ce faci pentru societate rămâne pentru eternitate!”

Rep: De unde trebuie să înceapă schimbarea României, domnule Stroescu?

Răspunsul nu este unul simplu, dar eu cred că schimbarea ar trebui să înceapă de la oameni. Vedeţi dumneavoastră, noi avem o mare problemă, în ultima vreme, suntem foarte dezbinaţi, apoi, am devenit extrem de individualişti. Fiecare dintre noi acţionăm într-un interes propriu, nu mai ştim ce înseamnă solidaritatea, ce înseamnă binele colectiv. Aceasta este trăsătura definitorie pentru ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în politica românească. Majoritatea celor care au ajuns în sferele puterii nu au făcut-o pentru binele acestui popor, nu au făcut-o pentru acel bine colectiv de care vă vorbeam. Au făcut-o pentru interesul personal sau pentru a reprezenta interesele unor grupuri care au adus România în haosul pe care îl trăim acum. De aceea, cred cu tărie că primii care ar trebui să se schimbe sunt politicienii. Cred că este momentul să lăsăm depoarte propriile interese şi să acţionăm în numele unui bine comun. Un bine comun care să-i ajute pe toţi românii să prospere şi care îţi poate aduce şi ţie ca politician o satisfacţie aparte, aceea că ai făcut ceva pentru ţara ta.

Rep: Ce proiect politic propuneţi mehedinţenilor? Concret, cum vă propuneţi să-i ajutaţi pe mehedinţeni dacă veţi ajunge în Parlamentul României, domnule Stroescu?

Vedeţi dumneavoastră, eu sunt un om plecat în lume de la ţară, din comuna Şovarna nici săracă, nici bogată de deal, cu oameni harnicii. Părinţii mei erau oameni simpli şi am înţeles că singura şansă de a răzbi în viaţă este aceea să plec departe de ţara mea. Este ceea ce m-a făcut să iau drumul Germaniei în anii 90. Se ştiu condiţiile în care erau acceptaţi românii peste hotare în acea perioadă, de aceea vă spun sincer că nu mi-a fost uşor. Nici nu vă imainaţi cât de jos am pornit, dar am reuşit, întotdeauna numai prin muncă şi seriozitate. Dintr-un român plecat din ţară doar cu hainele de pe el, prin muncă şi seriozitate am devenit parteter de afaceri într-o firmă germană care producea piese pentru autoturisme. Ziua lucram acele piese, iar noaptea le transportam cu camionul către fabricile destinatare. Astfel am strâns primii bani cu care în anul 2005 m-am întors în ţară şi am investit în agricultură. Mulţi au spus că sunt nebun când am lăsat în urmă Germania şi m-am întors în ţară să investesc în agriculură. Dar m-am întors din acelaşi motiv, acela de a schimba România. Pentru că eu cred cu tărie că România poate fi schimbată. Înainte să-mi continuu povestea, am să vă mai spun un aspect important! Am reuşit în Germania pentru că am dat dovadă de multă seriozitate. O dovedeşte faptul că am lăsat acolo o investiţie de sute de mii de euro care merge şi astăzi, din care aducem foarte mulţi bani în România, bani care sunt reinvestiţi în agricultură. În aceeaşi afacere lucrează peste 60 de români, care au părăsit ţara pentru că nu au avut de lucru aici şi care aduc bani pentru familiile lor şi pentru statul român. Revenind la povestea mea de viaţă, după 2008, când am revenit definitiv, cu tot cu familie şi ne-am apucat serios de agricultură, am întâlnit atâtea obstacole şi am fost de atâtea ori aproape de colaps din cauza numeroaselor probleme, cum sunt seceta, lipsa de sprijin din partea băncilor pentru investiţii, cum nici nu vă imaginaţi. Şi de fiecare dată am învins, deşi ne-a fost extrem de greu. Fac o paranteză şi vă spun că am eu o vorbă. Românii au nevoie şi de puterea exemplului pentru a reuşi. Fiecare putem fi un exemplu bun pentru celălalt şi dacă eu am reuşit, alţii de ce nu ar putea reuşi? Revenind la întrebarea legată de ce proiecte propun mehedinţenilor, vă pot spune că proiectele mele cele mai importante se adesează agriculturii şi celor care o practică. O mină de aur înainte de 1990, agricultura este singura ramură în care făcând investiţii majore poate aduce locuri de muncă şi plus valoare acestei ţări, care să-i ajute pe români să trăiască mai bine. Deşi fac parte dintre cultivatorii medii de teren ai României, nu pot să nu trag un semnal de alarmă şi să nu spun că în acest moment se duce o campanie de desproprietărire a ţăranului român. Sărmanii oameni, lipsiţi de mijloace financiare şi de utilaje au ajuns să-şi vândă pământurile, iar ei iau calea pribegiei şi lucrează, aţi văzut în ce condiţii în Franţa, Spania, Italia şi în multe alte ţări vest-europene. Ori vânzarea pământului, singura bogăţie care ne-a mai rămas, pentru că ceea ce este în subsol nu mai este demult al nostru, ar fi cea mai dramatică lovitură petru români. Numai că nimeni nu se mai gândeşte la micii proprietari. Coloşii îşi văd de treburile lor şi este un lucru bun că au reuşit, dar pe micii fermieri nu-i mai sprijină nimeni.

„Mă voi bate pentru înfiinţarea Camerei agricole, pentru o şansă egală pentru ţărani”

De aceea unul dintre proiectele pentru care mă voi lupta eu dacă voi fi ales în Camera Deputaţilor este Camera agricolă. De cinci ani tot încerc înfiinţarea acestui organism care ar putea aduce o piaţă cu şanse egale pentru fiecare dintre fermierii români, fie ei mici sau mari. Într-o piaţă europeană şi aşa inegală din cauza subvenţiilor diferenţiate şi mai mici la noi decât statele vestice, fără un organism care să apere interesele fermierilor români, va fi greu să răzbim. Să vă dau un exemplu pentru care este necesară o cameră agricolă. Mii de fermmieri români sunt batjocoriţi de marii achizitori de cereale. Pentru că nu avem laboratoare specializate care să testeze calitatea cerealelor, acestea sunt testate în laboratoarele acestor mari cumpărători, care un grâu de calitate îl transformă în unul furajer, pentru care plătesc un preţ mult mai mic. Un fermier român şi aşa decapitalizat de condiţiile vitrege de creditare, făcute tot de băncile străine, de secetă, de lipsa de utilaje, poate pierde şi câteva sute de mii de lei la o cantitate mare de cereale. Un laborator autorizat şi oficial deţinut de aceste camere agricole i-ar obliga pe marii achizitori să plătească un preţ corect pe munca fermierului român. Apoi, de ce nu, camerele agricole ar putea construi depozite de mare capacitate, de cereale, de legume-fructe, fabrici de procesare, pentru a deveni chiar ele achizitori, la un preţ corect în interesul fermierului român. Pentru că de multe ori marii traderi prăbuşesc, spre exemplu, preţul ceralelor în plină campanie, le cumpără la preţuri de nimic şi apoi fac speculă vânzându-le în afara României. Numai că din raţiuni pe care nu le înţeleg, observ că politicenii români se tem de înfiinţarea Camerei agricole, pentru că uniţi fermierii români ar deveni o forţă. Priviţi în Franţa, când ies în stradă fermierii sunt o forţă de temut, iar doleanţele lor sunt întotdeauna acceptate de Guvern. Se întâmplă asta şi pentru că unitatea lor este un atu extraordinar, dar şi pentru că acolo guvernanţii, politicienii în general apără interesele agricultorilor, pentru că ei ştiu că fermierii hrănesc întregul popor francez şi sunt o sursă masivă de export şi aducătoare de capital. Numai în România din raţiuni absurde sau din cine ştie ce interese economice cu profituri uriaşe pentru ei, politicienii refuză să sprijine agricultura pentru ca fermierul român să nu prospere şi să trăiască dezbinat în mizerie şi sărărăcie. Pentru că numai aşa poate fi controlat. Este extrem de grav ceea ce se întâmplă şi dacă toate aceste lucruri nu vor înceta, România poate ajunge şi mult mai jos decât este acum, cum nici nu vă închipuiţi de jos. De aceea susțin cu tărie înființarea unei camere agricole făcută de fermier, în folosul fermierului!

„Fondul mutual, un alt organism pe care îl voi susţine”

Un alt proiect al meu este „fondul mutual”. Acesta este un organism care funcţionează foarte bine în statele vestice şi care îi poate ajuta şi pe fermierii români. Practic, acest fond mutual este susţinut cu fonduri de la Uniunea Europeană și din cotzațiile agricultorilor. Dar eu am propus ca şi alte organisme cum ar fi, spre exemplu, băncile să poată contribui la constituirea lui. Practic prin această cotizație la fondul mutual sumele strânse vor putea fi folosite drept despăgubire în situaţiile de calamitate care nu sunt asigurate în România, cum este de exemplu seceta și îngheţul de iarnă. Politicienii români trebuie să creeze cadrul legislativ pentru înfiinţarea acestui fond mutual, pentru că o spun încă o dată, el poate sprijini cum nici nu vă închipuiţi fermierii. Iar acum am să argumetez de ce ar trebui să cotizeze şi organismele financiare, în speţă băncile. Spre exemplu un fermier este creditat de o bancă pentru înfiinţarea culturilor de primăvară. Numai că în vara respectivă apare o secetă cumplită, iar el pierde întrega producţie. Automat, fermierul nu-şi va mai putea achita creditul, ceea ce desigur i-ar putea aduce falimentul şi implicit imposibilitatea de a plăti ratele la acea bancă. În cazul în care există acest fond mutual, fermierul poate apela la banii depozitaţi în acest fond, care îl vor ajuta să-şi achite ratele sau poate să-şi înfiinţeze cultura următoare, pentru a evita falimentul şi concedierea a zeci sau poate sute de angajaţi. De aceea vă întreb: Ce este mai avatajos, un agricultor falimentar care a rămas cu datorii la bănci şi la stat, sau unul salvat, care îşi achită creditele, plăteşte impozitele la stat şi generează locuri de muncă? Eu cred că nu există îndoială că cea de-a doua variantă este preferabilă, şi de aceea înfiinţarea fondului mutual va fi una dintre priorităţile mele.

„Avem nevoie ca de aer de irigaţii, fără de care nu mai putem face agricultură”

Reînfiinţarea sistemului de irigaţii va fi, de asemenea, una dintre priorităţile mandatului meu, în cazul în care îl voi obţine. Avem în Mehedinţi zeci de mii de hectare de terenuri agricole de cea mai bună calitate, pe lângă care trec pe Dunăre miliarde de metri cubi de apă anual, iar culturile noastre se usucă văzând cu ochii. Nici nu vă închipuiţi prin ce au trecut fermierii din sudul judeţului Mehedinţi în ultimii zece ani din cauza secetei şi ce pierderi uriaşe au suferit din cauza lipsei de apă. Sunt pierderi care i-ar fi putut aduce de foarte multe ori în faliment dar sunt pierderi din cauza cărora şi bugetul României a avut de suferit foarte mult. Pentru că bugetul ţării depinde de prosperitatea firmelor. Repet ideea de mai sus, un pic nuanţată. Dacă o societate scoate profit, ea se dezvoltă, plăteşte taxe şi impozite la stat, plăteşte asigurările de sănătate ale angajaţilor, plătește salarii mai mari. Avem mai mulţi bani pentru sănătate, avem bani pentru investiţii în spitale, nu mai avem probleme cu fondul de pensii care este deficitar. Ei bine, din cauza secetei, pierderile fermierilor români au fost uriaşe. De aceea este nevoie de sistemul de irigaţii, de refacerea lui, mai ales că sunt fonduri europene în acest sens. În cei mai bine de zece ani în care fac agricultură am făcut nenumărate demersuri la politicienii locali, atât la nivel de judeţ, cât şi la cei care ne reprezintă la nivel naţional, pentru a sprijini înfiinţarea sistemului de irigaţii. Credeţi că am reuşit să le trezec în vreun fel interesul, chiar dacă le-am explicat că irigaţiile pot însemna locuri de muncă şi prosperitate pentru cei care i-au ales? Nicidecum! Ignoranţa lor este totală. O să vă cutremuraţi dacă o să vă spun că în anii 2000 s-au adus bani în Mehedinţi pentru irigaţii, numai că ei nu au ajuns în sistem, ci în altă parte. Şi răul nu s-a oprit aici. Pentru că ştiau că au adus bani şi nu i-au investit, cei care i-au adus au mai făcut un rău imens agriculturii din Mehedinţi. În 2006, când s-a stabilit strategia agricolă şi a fost prezentată la Bruxelles, ca să-şi acopere furtul, acei politicieni au raportat la Bucureşti că în Mehedinţi sistemul de irigaţii este funcţional. Din cauza acestei raportări, judeţul nostru a fost exclus de pe harta judeţelor în care este necesar sistem de irigaţii, pentru că, chipurile, el este funcţional. Pentru mine acesta este un atentat la siguranţa naţională. Să văduveşti de irigaţii o suprafaţă de câteva zeci de mii de hectare de teren, poate unul dintre cele mai fertile terenuri din România şi mii de oameni care vor să facă agricultură, ca să furi tu câteva miliarde, mi se pare o mizerie greu de imaginat. Ce fel de oameni pot fi aceştia? M-am zbătut în toţi aceşti ani pentru refacerea acestui sistem, dar nu am reuşit decât să repun Mehedinţiul pe harta judeţelor care au nevoie de irigaţii, la negocierile care au avut loc înainte de stabilirea strategiei de dezvooltare pentru 2014 – 2020. Dar mai este mult de lucru, mai sunt mentalităţi de schimbat şi interese personale de învins. Ei bine şi din acest motiv am decis să candidez. Dacă nu am reuşit din afară, poate voi reuşi din interior, dacă oamenii îmi vor dar votul lor, dacă vor crede în ideile mele, pentru că eu cred că sunt ideile noastre ale tuturor. Şi credeţi-mă, nu sunt vorbe goale. Am apreciat întotdeaua românii, am apreciat oamenii de valoare şi de fiecare dată când am reuşit să realizez ceva am spus că am realizat în echipă cu cei care m-au ajutat, adică cu angajaţii mei. Apoi, dacă am realizat ceva, m-am bucurat că am realizat acel lucru în plan personal, dar mai mult poate m-am bucurat că succesul meu în afaceri s-a răsfrâns şi asupra calităţii vieţii celor cu care lucrez în echipă. Aţi observat, cu siguranţă, propunerea formaţiunii politice din care fac parte ca salariul minim pe economie să fie crescut la 2000 de lei. Poate multora li se pare o utopie, dar eu vă spun că economia României poate susţine un salariu minim pe economie de 2000 de lei. Dar de vină este politica bancară din România și faptul că acordarea de credite pentru cei care vor să investească și să creeze locuri de muncă este una total neperformantă. Pentru că firmele românești nu pot lua credite pentru investiții pe termen lung și cu doobânzi avantajoase, așa cum se întâmplă în țările dezvoltate din vestul Europei.Deci dacă voi ajunge în Parlamentul României voi susţine şi această chestiune, majorarea salariului minim pe economie, pentru că un salariu de 2000 de lei este, cred eu, un salariu de bun simţ pentru tot românul.

Rep: De ce Partidul România Unită, domnule Stroescu? Pentru că este o formaţiune politică nouă!

Tocmai pentru că este o formaţiune politică nouă. Tocmai pentru că propune românilor o politică naţionalistă, în interesul lor. Vedeţi dumneavoastră, eu sunt un naţionalist, din convingere. Aş fi putut duce o viaţă lipsită de griji în Germania dar m-am întors în România şi am înfruntat regulile unei legislaţii şi ale unui mediu de afaceri extrem de nepropice pentru investitorul român, pentru că iubesc aceată ţară. Pentru că „Să ai bani este o întâmplare să fi om este lucru mare, spune un vechi proverb de-al nostru! Îi iubesc pe români şi îmi doresc ca ei să aibă viaţa pe care o merită, o viaţă cel puţin pe picior de egalitate cu nemţii, cu francezii, cu austriecii, care trăiesc acum bine şi pentru că românii sunt sacrificaţi. Îmi doresc ca acest popor să nu mai fie unul de sacrificiu ci să aibă un rol determinat între naţiunile europene. Îmi doresc foarte mult ca românii să vină acasă, să-şi găsească un rost în ţara lor, alături de copiii şi familiile lor, nu să îngrijească bătrâni sau să lucreze în agricultură în afara ţării. Eu le ştiu cel mai bine necazurile acestor oameni, pentru că sunt unul dintre românii care au stat mulţi ani în pribegie şi credeţi-mă, la început nu mi-a fost deloc uşor.

Ce le-aţi spune, acum la final celor care ar trebui să vă voteze, domnule Stroescu?

Poate vă va surprinde, dar eu nu am să le spun oamenilor să mă voteze. Dimpotrivă, le spun să voteze ceea ce le dictează conştiinţa. Dacă au aceleaşi năzuinţe ca acestea pe care eu le-am expus mai sus, dacă doleanţele lor se regăsesc în ideile mele, atunci pot să pună ştampila votat pe Cornel Stroescu şi pe Partidul România Unită, pe care le vor găsi pe poziţia nouă pe buletinul de vot, pe chipul lui Vlad Țepeș. Dar dacă nu, să voteze exact ceea ce le dictează conştiinţa. Dar am să îi rog pe mehedinţeni să fie foarte atenţi la cei pe care îi trimit în Parlamentul României. Tocmai încheiem un mandat de patru ani în care am avut o mulţime de parlamentari venetici care nu au făcut nimic pentru acest judeţ. Mulţi dintre ei nici nu au mai călcat de prea multe ori prin Mehedinţi după ce s-au văzut cu sacii în căruţă, ca să vorbim pe româneşte. De aceea oamenii trebuie să-şi dăruiască votul cu responsabilitate, înţelegând că un litru de ulei sau un kilogram de zahăr nu au cum să le schimbe viaţa în bine. Poate doar să le îndulcească ceaiul ori cafeaua pentru câteva zile în plus. Însă un Parlament format din oameni responsabili, fără dosare penale şi fără intenţia de a ajunge acolo doar din interesul de avea imunitate parlamentară sau de a reprezenta cine ştie ce interse de grup sau personale, poate adopta legi care să schimbe viaţa lor şi România din temelii. Pentru că dacă strămoşii noştri şi-au dat viaţa pentru acest pământ românesc şi noi avem obligaţia să luptăm mai departe pentru viitorul copiilor noştri. Dar pentru aceasta avem nevoie de o schimbare radicală! De dorinţa a face politică în interesul tuturor românilor! Pentru că spunea cineva: „Vom fi iarăşi ce am fost şi mai mult decât atât”!

loading...


Lasa un Comentariu

E-mailul tau nu va fi publicat. Campurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Scroll To Top