sâmbătă , 15 august 2020
NEWS ALERT

„SUNT ROMÂN ŞI VREAU SĂ FAC CEVA ÎN ŢARA MEA!”

Povestea începe în anul 1990, când Cornel Stroescu, un tânăr plin de elan şi vise pleca în Germania doar cu hainele de pe el. Astăzi  este unul dintre cei mai de succes agricultori din Mehedinţi. Cultivă mii de hectare de teren, iar secretele reuşitei lui au fost munca, un curaj nebun şi puterea de a schimba mentalităţi.

stroescu
Pe Cornel Stroescu şi pe fiul său îi găsim în câmp. Trăiesc  şi iubesc agricultura, un domeniu cu multe duşuri scoţiene pe care le-au simţit din plin în cei de acum 8 ani de când au investit pentru prima dată în România. După ani de lucru în Germania, o ţară cu reguli şi multă seriozitate, întreaga familie Stroescu s-a întors în România. Doamna din casă, Haidemarie recunoaşte: “Când am auzit că soţul vrea să lase totul şi să facă agricultură în România am crezut că-i nebun sau că glumeşte.” Dar nu era deloc o glumă. Văzând că în ţara lui câmpurile stau pârloagă pârjolite de arşiţă, Cornel Stroescu s-a gândit să schimbe ceva. A găsit înţelegere la cei dragi şi în 2007 se întorceau în România. “Ne-a fost greu mai ales la început, spune doamna. Era multă muncă şi nu am ştiut ceea ce ne aşteaptă. Uneori tremuram că aveam datorii destul de mari la bănci, dar am reuşit de fiecare dată să plătim la timp”.

„Haideţi să schimbăm ceva!”

Acesta parte să fie şi laitmotivul vieţii unui român care s-a ridicat din nimic, de undeva dintr-o localitate de la ţară şi este pe punctul să construiască ceva cu adevărat trainic în această Românie a haosului şi pierzaniei. În discuţiile purtate Cornel Stroescu repetă mereu, trebuie să schimbăm ceva, trebuie să schimbăm oameni, să schimbăm mentalităţi. Pare o luptă cu morile de vânt, dar Cornel Stroescu crede, un crez care vine parcă din biblicul, “crede şi nu cerceta”. În 2007 când cultiva primele suprafeţe mai mari, agricultura era lovită şi de o secetă cumplită. “Am fost tentat de multe ori să renunţ, odată chiar am plecat de la Gârla Mare, acolo unde avem ferma, dar m-am întors. Mi-am spus, de ce să mă dau bătut? Anul 2007 a fost unul cumplit, după ce am strâns recolta nu ne-am ales cu mai nimic. Le-am dat celor care ne-au arendat terenurile ceea ce stabilisem, am ieşit chiar şi în pierdere, dar am continuat. Astăzi avem la Gârla Mare peste 1500 de hectare de teren pe care în toamnă am cultivat 800 de hectare cu grâu, 100 de orz, 100 de triticale. În acestă primăvară vom cultiva şi 50 de hectare cu mazăre, 150 de hectare cu floarea-soarelui, 300 cu porumb. Seceta ne-a creat din nou mari probleme. În toamna lui 2011 am pierdut cultura de rapiţă, 300 de hectare le-am întos. În primăvara lui 2012 grâul a fost slab şi am pierdut din nou, apoi, în toamnă prorumbul şi floarea soarelui au fost calamitate mai mult de jumătate. Dacă aş face un calcul, măcar producţia de anul trecut dacă am fi scos-o, la preţul de atunci al cerealelor am fi obţinut cel puţin un million de euro. Deci pierderile noastre, pentru că lucrez alături de soţie, dar şi de băiatul meu, fratele meu şi alţi câţiva muncitori, sunt de cel puţin 1,5 milioane de euro. În toamna lui 2012 am încercat să punem rapiţă. Am investit banii în sămânţă, pe care nu am reuşit să o punem în pământ, din cauza secetei. “De aceea acum mă zbat să refac sistemul de irigaţii. E vital ca aceia care sunt implicaţi şi ne pot ajuta să o facă. Pentru că din acest proiect avem de câştigat absolut toţi. Nu fac irigaţii doar pentru mine, le facem pentru tot sudul judeţului. Aici se poate face agricultură adevărată, agricultură de performanţă. Am fost de nenumărate ori la Ministerul Agriculturii, trebuie să mişcăm lucrurile. Nu cred, sunt convins că se poate. Oamenii trebuie să înţeleagă că pământul nu trebuie să rămână nelucrat. Străinii exact asta vor, ei să producă, noi să cumpărărm. Cei care nu pot să lucreze ar trebui să arendeze terenul. Dacă nu vor, trebuie obligaţi. Vom avea anumai de câştigat, cu toţii. Şi ei şi noi, dar şi statul român. În primul rând nu vom mai vedea câmpuri pârloagă, apoi vom avea producţie, preţul pâinii poate scădea. Vă dau un exemplu, anul trecut cei care ne-au arendat terenul au obţinut venit din arendă mai mare decât subvenţia pe care ar fi luat-o de la stat. Şi a fost un an foarte slab din punct de vedere agricol. Noi cei care arendăm, avem şi noi de câştigat, dar câştigă şi statul. Eu am o societate comercială. Dacă am teren, angajez oameni, creez locuri de muncă, plătesc asigurări sociale, plătesc sănătate, plătesc impozite. Vin dintr-un sistem, cel german, în care impozitele sunt plătite cu stricteţe. La noi sunt o mare problemă. Eu de exemplu trec fiecare sumă prin contabilitate, pentru că am nevoie de sume reale. Băncile cu care lucrez doar în funcţie de sume reale mă finanţează şi fără bancă nu poţi să faci agricultură de performanţă. Ne plângem că sistemul de sănătate e la pământ, dar dacă nimeni nu-şi plăteşte dările, de unde bani să-l finanţăm? În Gemania nu se întâmplă aceste lucruri, să cultivi sute de hectare de teren şi să nu plătelti impozite aşa cum este la noi în România”.

Fermă de găini ouătoare la Bistriţa

În 2012, Cornel Stroescu a mai demarat o investiţie. Este vorba de o fermă de găini ouătoare în satul Bistriţa. Familia a preluat o fermă construită prin fonduri SAPARD, dar care intrase în insolvenţă. Hala a fost modernizată, au fost introduce echipamente de ultimă generaţie, totul, de la temperatură, hrană, apă şi medicaţie fiind controlat electronic cu o simplă apăsare pe buton. Ferma a fost populată cu 10.000 de păsări, care astăzi fac zilnic aproape 10.000 de ouă. Acestea ajung pe pieţele din România, dar şi prin intermediul unei societăţi din Bucureşti sunt vândute în Germania. “În ţara în care eu am lucrat, pentru că oamenii au ajuns la un anumit nivel, în magazine nu mai sunt acceptate ouăle cu cifra trei, ouă produse de găini crescute în boxe. Păsările noastre sunt crescute la sol, iar ouăle sunt numerotate cu cifra doi, aşa am ajuns să exportăm indirect în Germania”, ne spune Cornel Stroescu. Fermierul spune că nu vrea să se oprească aici. În câţiva ani vrea să rezolte ferma în aşa fel încât să ajungă la circa 100.000 de păsări şi să intre singur pe piaţa germană.

Proiect european pentru construcţia unui siloz la Gârla Mare

Cel mai ambiţios vis al lui Cornel Stroescu sunt irigaţiile şi la cât de mult crede, aproape sigur va reuşi. Aşa cum a reuşit şi cu silozul pe care îl va construi la Gârla Mare, începând cu toamna acestui an, pe bani europeni. “Ştiţi de ce voi reuşi să refac sistemul? Pentru că atunci când m-am apucat de acest siloz unii m-au crezut nebun. Au spus că este imposibil să-l fac, şi iată că la anul poate fi gata. Am trecut de faza de licitaţie, începem lucrările în această primăvară. Un siloz de 8000 de tone, în care vom strânge parte din producţia de cereale a oamenilor din sudul Mehedinţiului. Sigur, eu am de câştigat, dar când l-am proiectat nu m-am gândit doar la mine. M-am gândit şi la oamenii care cultivă pământul, muncesc de dimineaţa până seara şi nu au cui vinde recolta”. De aceea spun că vom reuşi, aşa cum am reuşit cu silozul vom reuşi şi cu irigaţiile. Agricultura trebuie să-ţi placă, dacă nu o faci din inimă nu realizezi nimic. Eu sunt astăzi pe teren, mâine sunt la bancă, poimâine la Bucureşti. Pentru mine singura satifcaţie este atunci când văd că iese ceva din mâinile mele”.
Ne despărţim de interlocutorul nostru cu o întrebare cât se poate de simplă. De ce v-aţi întors în România? Răspunsul este la fel de simplu, dar sincer: “Sunt român, în primul rând şi vreau să fac ceva în ţara mea, pentru ţara mea”.

loading...


Un Comentariu

  1. imi place cind spuneti ca sunteti roman si ca sunteti mandru,nu toti spun asta cum spuneti dv.VA FELICIT!

Lasa un Comentariu

E-mailul tau nu va fi publicat. Campurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Scroll To Top