joi , 23 septembrie 2021
NEWS ALERT

SUSȚINEM EXCELENȚA: COPILUL MINUNE AL ȘCOLII MEHEDINȚENE, ACCEPTAT ȘI PREMIAT ÎN LUMEA ȘTIINȚIFICĂ, LA NICI 14 ANI

Este elev în clasa a VII-a la Colegiul Național Traian, îl cheamă Vladimir Vîrzob și doar schimbând câteva vorbe cu el îți poți da foarte ușor seama că este un copil special. Privindu-l îți inspiră încredere și hotărâre, pe chip și în privire i se citesc inteligența și faptul că știe care-i sunt înzestrările. E sigur pe el și totuși, în dialogul pe care îl poartă cu cei cu care interacționează, își alege cuvintele cu tact având grijă să-și păstreze modestia. Din punctul meu de vedere, dacă firul vieții lui Vladimir va continua la fel, pentru acest copil, viitorul nu poate fi altfel decât sigur și frumos, pentru că a fost înzestrat de Dumnezeu cu toate calitățile unei minți sclipitoare. Și toate acestea nu sunt vorbe lipsite de conținut ci sunt demonstrate în măsura determinării, a descoperirilor sale și a pasiunii pentru știință, lucruri care l-au adus în fața unor reușite uimitoare.

În toamna anului trecut, pe când abia împlinise treisprezece ani, Vladimir Vârzob a câștigat medalia de aur la Salonul Internațional de Inventică de la Timișoara, cu o descoperire care într-o zi poate revoluționa domeniul energeticii nucleare pentru că reduce efectele atât de nocive ale materialelor radioactive folosite. Pusă în practică, invenția lui Vladimir poate rezolva cea mai mare problemă a acestui sector, pentru că deșeurile rezultate din energetica nucleară sunt una din marile probleme ale  planetei noastre. Este vorba de o substanță chimică pe care Vladimir a obținut-o făcând experimente în locuința sa, pentru că nu are niciun laborator unde să poată pune în practică ideile sale, de-a dreptul revoluționare. Este și cea mai mare dorință a micului cercetător, aceea de a avea un loc al său, unde să-și facă experimentele, experimente care cine, știe, poate într-o zi vor contribui și la dezvoltarea cercetării românești sau poate a lumii întregi.

Descoperirea despre care el spune că i-a adus puțin mai multă atenție din partea comunității științifice (eu cred că e modest și chiar a atras atenția într-un mod foarte plăcut, dovadă și distincția acordată) este acum pe cale să fie înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, dar l-a și ambiționat pe Vladimir să continue, așa că acum are în studiu ale două proiecte. Unul este o invenție nouă, iar cel de-al doilea este o invenție pe care vrea să o îmbunătățească, prin cercetările sale. Dar cum nu-i ușor să găsești cuvinte ca să vorbești de un copil aparte, așa cum e Vladimir Vârzob, mai bine să-l las pe el să povestească despre marele său dar, într-un interviu pe care l-am realizat, mărturisesc, nu fără emoție, zilele trecute.

Vladimir, cum a început pasiunea ta pentru știință?

Primul meu contact cu știința a fost în jurul vârstei de patru ani, când mama mea mi-a captat atenția prin intermediul câtorva experimente chimice foarte simple, regăsite în viața de zi cu zi.

În toamnă ai câștigat un premiu foarte important la Salonul Internațional de Inventică de la Timișoara. Descrie-mi invenția cu care ai cucerit juriul.

Este vorba despre un moderator nuclear, mai precis  un amestec chimic capabil să ecraneze fasciculul de radiație ionizantă, să decontamineze suprafețe radioactive slab, mediu și puternic active cât și să neutralizeze în mod artificial radionuclizi. (n.n. Radionuclizii sunt materialele radioactive eliberate din instalațiile nucleare sunt numeroși și diferă în funcție de tipul de instalare și faza de funcționare (producție, oprirea producției pentru întreținere, dezafectare, etc).

Înțeleg că este o substanță care neutralizează efectele nocive ale materialelor radioactive. Cum ai reușit să faci toate aceste experimente? Pentru că ai nevoie de un laborator!

Din păcate, nu am primit chiar sprijinul la care mă așteptam, în totalitate, deși au existat câteva ocazii. În mare parte mi-am comandat materialele necesare de pe Internet și am lucrat în condiții casnice. Mi-am achiziționat aparatura de specialitate, sticlărie și reactivi și am făcut o cercetare extensivă, pe o perioadă de aproximativ șaisprezece luni. Desigur, au fost și eșecuri, au fost și succese.

Cum au evolut lucrurile de atunci? Ți-a schimbat acest succes viața, sau ai fost recompensat în vreun fel?

Am primit puțin mai multă atenție din partea comunității științifice și acest lucru m-a motivat,  iar în prezent lucrez la încă două prototipuri, mai exact la o baterie radioizotopică ce convertește fasciculul de radiație ionizantă în energie electrică, precum și la un dispozitiv folosit la adsorbția gazului radon, un gaz cancerigen ce este emis de către zăcămintele uranifere de la adâncime mare, acesta reprezentând a doua cauză a cancerului pulmonar. (n.n. Adsorbtia reprezintă un fenomen fizico-chimic constând în fixarea moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat, sub forma unui strat foarte subțire, pe suprafața unui corp solid). Dispozitivul de adsorbție a radonului este un concept nou, pe când bateria radioizotopică îmbunătățește un principiu deja existent.

Vrei să înregistrezi invenția care ți-a adus premiul din toamnă la OSIM?

Da, am depus documentația la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și aștept confirmarea brevetului. Din punct de vedere financiar este destul de costisitor, dar am avut parte de un sponsor și acest lucru a ușurat considerabil această problemă.

Spune-mi, este vreun suport din partea statului român pentru copiii speciali, așa cum ești tu?

În acest moment nu, deși mi-aș dori, să existe. Mi-aș dori să existe persoane care să dorească să ajute astfel de tineri, iar pentru mine cel mai de folos ar fi să-mi găsesc un laborator de cercetare unde să pot efectua majoritatea experimentelor și aș avea nevoie de o persoană din domeniu care să mă poată ajuta.

Dacă ai fi susținut pe cât ai merita, crezi că ai putea avea mult mai multe realizări?

Eu cred că da, pentru că aș putea să dezvolt toate aceste idei într-un mod mult mai eficient și aș putea avea rezultate mai promițătoare.

Ce crezi tu că ar trebui schimbat în România în general și mai ales în cercetarea românească?

Cred că ar trebui schimbată perspectiva asupra acestui domeniu și ar trebui investite mai multe fonduri și mai multă atenție asupra cercetării românești, pentru a capta atenția asupra acesteia.

Care sunt pasiunile tale, în afară de știință? Cum îți umpli timpul liber?

Deși în trecut am avut ca și pasiune principală muzica, mai exact pianul, acum timpul liber îmi este umplut în principal de cercetarea științifică și nu mai am timp de alte activități.

loading...


Lasa un Comentariu

E-mailul tau nu va fi publicat. Campurile marcate sunt obligatorii *

*

Scroll To Top