duminică , 17 decembrie 2017
NEWS ALERT

UN REGE DAC LA HOTARUL ROMÂNIEI

Cea mai spectaculoasă porţiune a Dunării, în tot parcursul ei european, este la Cazane. Cel mai lung defileu natural din toata Europa pare tăiat cu o sabie imensă în stâncile care se înalţă peste Dunăre la înălţimi de 200 m.

bustul lui decebal

Pădurile de brazi şi de stejar îi veghează traseul fluviului până hăt-departe spre Oltenia. Mâncarea localnicilor poartă influenţe sârbeşti, dar nu se dezminte de tipicul gustos al românilor. Iar când vrei să ieşi din casa gazdelor, ai ce să vezi: cea mai mare statuie din România. Colosul din Rodos era mic copil pe lângă statuia lui Decebal de la Porţile de Fier. Orice ai face, nu o poţi rata. Are 42 de metri înălţime şi 25de metri în lăţime, aşa că sare în ochi imediat.  Ideea construirii acestei statui i-a aparținut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan și a durat 10 ani (1994-2004) pentru ca cei 12 sculptori-alpiniști să o termine, realizarea ei costându-l pe Drăgan, în final, peste un milion de dolari. În comparație cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a căror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 280 de sculptori-alpiniști, statuia regelui Decebal s-a desfășurat pe timp de zece ani și 12 persoane au lucrat la realizarea ei. Executarea acestei lucrări s-a desfășurat sub conducerea sculptorului orşovean Florin Cotarcea, ea realizându-se în ciuda pericolului reprezentat de înălțimi, căldură și vipere. 

sculptorul“În 1994 am fost angajat să mă ocup de partea artistică a lucrării. S-au făcut mai multe machete până când profesorului i-a plăcut una dintre ele. A vrut un rege cu o faţă europeană. Până la urmă am scos o machetă care i-a plăcut şi au început lucrările la stâncă, care au durat 10 ani. În 2004 acestea s-au oprit în momentul în care, cred eu, profesorul s-a îmbolnăvit. Au lucrat 12 alpinişti împreună cu mine în două ture de câte şase ore şi lucram cam şapte luni pe an. Lucrarea este cea mai mare din Europa şi chiar mai mare decât Rushmore din Statele Unite. Are 42 de metri cu tot cu cuşmă şi e pusă pe o stâncă de 128 d emetri de la baza apei”, spune sculptorul Florin Cotarcea.  Pe pontonul din golful Mraconia unde se află cea mai mare sculptură în piatră din Europa, se poate ajunge doar pe apă, cu barca. Pentru modelarea stâncii s-a folosit peste o tonă de dinamită. Executarea lucrării a început în vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Apoi s-a trecut la curățarea rocilor, a stâncilor masive care puneau în pericol viața oamenilor. Nu s-au putut folosi nici un fel de utilaje grele, toate uneltele de lucru fiind transportate cu barca și cu saci de 40-50 de kilograme în spinare. Legătura cu pontonul a fost asigurată prin două stații de emisie-recepție. De la baza stâncii până la schelă, alpiniștii-sculptori trebuiau să se cațere timp de o jumătate de oră. S-a lucrat în două ture de câte 6 ore: de la 7,30 la 13,30 și de la 13,30 până la 19,30. “Eram foarte tineri atunci şi faptul că a fost foarte dificilă nu s-a prea luat în calcul. Am început nebuneşte şi încet-încet ne-am obişnuit şi ne-am descurcat. Acum la vârsta de 43 de ani nu ştiu dacă m-aş mai încumeta să mă mai apuc de o astfel de lucrare. A fost o lucrare foarte grea şi cu oameni puţini”, mai spune sculptorul orşovean.

Mai este nevoie de bani

Lucrările s-au desfășurat în perioada martie-octombrie a fiecărui an. O operațiune la fel de grea și riscantă a fost cea de manevrare a schelelor. Uneltele de lucru folosite de către sculptorii-alpiniști au fost cele clasice: ciocanul pneumatic, șpițul și barosul. În perioada de vară, stânca se încingea la soare, făcând condițiile de lucru aproape insuportabile. Astăzi, Cotarcea spune că nu şi-ar mai dori un proiect de o asemenea anvergură: „Acum mă simt puţin frustrat pentru că lucrarea nu s-a terminat. Foarte mulţi oameni de artă sau specialişti, care vin şi văd şi cărora li se spune că lucrarea este gata, spun că lucrarea lasă de dorit. Deci nu este forma pe care aş fi vrut eu să se prezinte”. După estimările sale ar mai fi nevoie de circa 7 ani de muncă, dar şi de suma de aproximativ 700.000 de euro pentru ca statuia lui Decebal să aibă forma pe care şi-a dorit-o.

Amintiri plăcute

Despre Iosif Constantin Drăgan, sculptorul orşovean îşi aminteşte cu mare plăcere. Omul de afaceri obişnuia să vină cel puţin o dată pe an la Orşova pentru a vedea la faţa locului cum evoluează lucrările. „Îi plăcea foarte mult lucrarea şi ideea. Întodeauna spunea <<să o termin mai repede>>, asta era replica din fiecare an şi îmi tot spunea că <<trebuie să ne mişcăm mai repede>> şi eu îi spuneam că <<ne mişcăm destul de repede>>. M-a tras de o parte şi mi-a spus: <<Florine, în afaceri tot timpul trebuie să pari nemulţumit. Pentru că atunci când eşti nemulţumit lucrările merg mai bine. Dacă eu aş veni şi ţi-aş spune că lucrările merg perfect, atunci tu ai lâncezi, pe când aşa lucrurile merg mai repede>>”, a povestit sculptorul impunătoarei lucrări.

 Corina Macavei

 

loading...


Lasa un Comentariu

E-mailul tau nu va fi publicat. Campurile marcate sunt obligatorii *

*

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Scroll To Top