joi , 28 octombrie 2021
NEWS ALERT

PERSONALITĂȚI ȘI LOCALITĂȚI MEHEDINȚENE: ASTĂZI, EUFROSIN POTECA

(Sursa foto: Episcopia Severinului și Strehaiei)

Dincolo de evenimentele cotidiene pe care le aducem în atenția cititorilor noștri, inaugurăm astăzi o rubrică nouă. Aceasta va trece în revistă cele mai importante personalități care s-au născut în Mehedinți, ori și-au legat numele de acest județ, prin contribuția remarcabilă pe care au adus-o la dezvoltarea lui și mai ales la promovarea prin cultură, filosofie, teatru, știință, istorie, arheologie, etc. De asemenea, acolo unde vom simți nevoia, vom face și o scurtă prezentare a localităților de baștină ale acestora, parte dintre ele cu o atestare documentară foarte veche și cu o istorie aparte. Este foarte important de precizat că această aducere aminte nu ar fi fost posibilă fără contribuția de excepție a autorilor “Dicționarului Enciclopedic al județului Mehedinți ”, care a văzut lumina tiparului în anul 2003, la Editura “Prier” din Drobeta-Turnu-Severin. Distinșii Ileana Roman – scriitoare și publicistă, istoricul Tudor Rățoi, profesorul Nicolae Chipurici, dar și Cristian Anița, Raul Rus și Puiu Strinoiu sunt semnatarii acestui volum de excepție, care aduce laolaltă personalitățile acestui spațiu milenar, demers pentru care li se cuvin alese mulțumiri. (Mihai Bădescu)

Eufrosin Poteca – pe numele mirean, Radu s-a născut în anul 1785, la Nucușoara – Teleagăn, în județul Prahova și a decedat la 10 decembrie 1858, la Gura Motrului, județul Mehedinți. Filosof iluminist, cu studii la Academia Grecească din București și călugărie la Mănăstirile Căldărușani și Neamț, Eufrosin Poteca și-a legat numele spre sfârșitul prodigioasei sale existențe, de Mănăstirea Gura Motrului din județul nostru, acolo unde a și trecut la cele veșnice.

(Sursa foto: Wikipedia)

„În anii 1820 – 1825, cu o bursă de la Eforia Școalelor, a urmat studii de filosofie la Pisa și la Paris. A fost primul profesor român de filosofie, a predat la Liceul “Sf. Sava”, (1825 – 1839), adaptându-și cursul după lucrarea filosofului german Heineccius, Filosofia cuvântului și a năravurilor, pe care a tradus-o și a publicat-o la Buda, în 1829. Cărturar strălucit, spirit frondeur și reformist, ieșind din canon, comunica filosofia “celor moralnice asemănându-se cu cele naturalnice“, fapt care i-a adus anatema mitropolitului Grigore și, în 1830, a fost exilat la Mănăstirea Gura Motrului, de acum legându-și destinul de Mehedinți. Aici a întemeiat în 1836 prima școală sătească, la Buicești, unde au învățat gratuit elevi din toate satele vecine, dar și din Strehaia. În 1841 – 1853 a renovat mănăstirea, transformând-o într-un centru de spiritualitate emulativă. Printre elevii săi de la Gura Motrului a fost și Radu Popescu, tatăl lui Rădulescu-Motru. A sprijinit învățământul din Mehedinți, a făcut danii, cu banii săi s-a construit un pod peste Motru. Este socotit “părintele filosofiei românești”, în sensul Socratic însă, pentru că opera lui Eufrosin Poteca s-a consumat cu elocință în cuvântări, panegirice, discursuri radical, fiind cel dintâi cleric de la noi care a promovat filosofia pozitivă. Printre puținele sale scrieri publicate a rămas un discurs prin care filosoful propunea ceea ce se spune azi, “globalizarea lumii” prin cultură. I s-au reeditat o parte din scrierile didactice, traduceri, însemnări și o lucrare despre mănăstirile din Muntenia”. (Ileana Roman)

loading...


Lasa un Comentariu

E-mailul tau nu va fi publicat. Campurile marcate sunt obligatorii *

*

Scroll To Top