miercuri , 26 ianuarie 2022
NEWS ALERT

UN FERMIER DIN MEHEDINŢI A DECLARAT RĂZBOI CELUI MAI MARE ACHIZITOR DE CEREALE DIN ROMÂNIA: CORNEL STROESCU: “MI-AU CERUT NEJUSTIFICAT INSOLVENŢA!”

IMAG1025Acuzaţii la adresa gigantului american Cargill din partea unuia dintre cei mai mari fermieri din Mehedinţi. Cornel Stroescu susţine că firma americană specializată în achiziţii de cereale si comercializare de imputuri pentru infiinţarea culturilor cere nejustificat insolvenţa societăţii pe care o administrează, în baza unei datorii nereale. Afaceristul recunoaşte că datorează societăţii americane suma de 500.000 de lei, în timp ce Cargill a introdus în bancă o filă CEC în care îi solicită plata a 860.000 de lei, o sumă cu peste 360.000 de lei mai mare decât cea datorată. Cum firma sa a refuzat să facă această plată, Cargill i-a cerut insolvenţa iar incidentul bancar a afectat activitatea societăţii, susţine Stroescu.

Întreaga dispută a pornit de la un contract de furnizare a 420 de tone de rapiţă încheiat între firma lui Stroescu şi Cargill. Omul de afaceri spune că din cauza calamităţiilor a pierdut mare parte din cultura de rapiţă şi nu a mai putut livra Cargill decât 130 de tone din rapiţa contractată. Fermierul susţine că a înştiinţat societatea de situaţia de forţă majoră prevăzută şi în contract, numai că două luni mai târziu s-a trezit târât într-un proces de insolvenţă care i-a făcut numai rău.

Dar iată situaţia, realatată chiar de Cornel Stroescu administratorul firmei căreia i s-a cerut insolvenţa:

“Am contractat în luna aprilie 420 de tone de rapiţă, pentru a putea stinge debitul restant pe care îl aveam la Cargill, în valoare de aproximativ 500.000 de lei. Perioada de derulare a contractului era în intervalul 15. 06. 2015 – 15. 07. 2015. Numai că în timp ce contractul dintre firma mea şi Cargill se derula, am avut probleme din cauza unei furtuni, ploaie însoţită de vânt şi grindină. Aşadar, am livrat Cargill-ului, conform contractului, o parte din cantitatea de rapiţă, în 25-26 iunie, când eram în plină campanie de recoltat. A venit grindina, a distrus aproape 100% cultura nu am mai avut ce să livrăm şi am rămas cu cantitatea livrată până în momentul calamităţii, adică aproape 130 de tone de rapiţă, din cele 420 contractate. Deşi am înştiinţat telefonic reprezentantul Cargill în data de 27. 06. 2015 despre cazul de forţă majoră care ne-a afectat cultura, în data de 30 06 2015, înainte de încheierea perioadei contractuale, S.C. Cargill a introdus în bancă un CEC în valoare de 868.222 de lei, a cărei decontare am refuzat-o pe motiv că în fişa noastră contabilă nu am regăsit această sumă, cu alte cuvinte nu datoram Cargill această sumă. Pentru a sublinia faptul că a fost vorba de rea voinţă din partea angajaţilor Cargill, ca să nu spun mai mult, menţionez faptul că au introdus acest instrument bancar şi accentuez din nou cu o sumă cu peste 360.000 de lei mai mare decât cea datorată, într-o perioadă în care contractul dintre societatea administrată de mine şi Cargill nici măcar nu se încheiase. Ulterior, în trei rînduri, prin trei adrese înaintate Cargill am cerut explicaţii pentru suma stipulată în fila CEC, la care însă nu am primit niciun răspuns. Ba mai mut, în data de 02. 09. 2015 a fost introdusă în instanţă cererea de deschidere a procedurii de insolvenţă, în care, culmea, nu se aminteşte despre fila CEC incriminată de mine, introdusă în bancă pe 30 iunie 2015. În cererea de insolvenţă ni se aduce la cunoştinţă faptul că figurăm cu un debit restant ce totalizează 835.861 de lei, sumă compusă din debitul restant în cuantum de circa 500.000 de lei, la care se adaugă penalităţi calculate până la data de 01. 09. 2015, plus penalităţi la contractul neonorat de 40 % din cantitatea de rapiţă nefurnizată, dar fără a se ţine cont de cazul de forţă majoră certificat de Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Mehedinţi. Aici trebuie să fac şi menţiunea că i-am înştiinţat că am avut de la Camera de Comerţ, de la ISU şi de la ANM, şi am prezentat toate documentele conform cărora în perioada respectivă judeţul Mehedinţi a fost afectat de fenomene meteorologice violente”.

Urmare a acestei sesizări făcută reporterilor noştri de către fermierul mehedinţean, am solicitat Cargill România un punct de vedere legat de situaţia creeată, în care am cerut următoarele lămuriri.

Către Cargill România

Ca urmare a sesizării făcute de reprezentantul legal al S.C. Hastro Şovarna SRL – Cornel Stroescu, societate cu sediul în judeţul Mehedinţi în care sunt formulate anumite acuzaţii la adresa Cargill România, acuzaţii în care se face referire la o introducere „forţată” în insolvenţă a societăţii pe care o reprezintă, în scopul realizării unui demers jurnalistic obiectiv, care respectă adevărul, vă rugăm să precizaţi punctul dumneavoatră de vedere cu privire la următoarele întrebări formulate de reprezentantul legal al S.C. Hastro Şovarna SRL.

Care sunt motivele pentru care Cargill România a recurs la demersul de a cere insolvenţa Hastro Şovarna?

De asemenea, reprezentantul S.C. Hastro Şovarna face referire la anumite inadvertenţe în ce priveşte documentele în baza cărora a fost cerută insolvenţa societăţii sale. În fapt, reprezentantul societăţii respective reclamă următoarele aspecte, la care solicităm un răspuns:

De ce suma de pe fila CEC introdusă în bancă la data de 30. 06. 2015 este mai mare decât suma datorată cu aproximativ 360.000 de lei? Cornel Stroescu susţine că datora Cargill România suma de 500.000 de lei, în timp ce pe instrumentul de plată introdus în bancă suma era de 868.222 lei.

De ce instrumentul de plată a fost introdus în bancă înainte ca înţelegerea contractuală dintre Hastro Şovarna şi Cargill România în ce priveşte livrarea unei cantităţi de 420 de tone de rapiţă să expire?

În interviul acordat, Cornel Stroescu susţine că Hastro Şovarna a trimis trei adrese la care are confirmări de expediere în care cerea o expliaţie cu privire la diferenţa dintre suma datorată şi cea solicitată în CEC-ul introdus în bancă de Cargill, la care nu a primit niciun răspuns din partea Cargill.

De ce suma din cererea de insolvenţă înaintată de Cargill instanţei de judecată din data de 2 septembrie nu corespunde cu suma de pe fila CEC introdusă în bancă în data de 30. 06. 2015, ea este mai mică iar penalităţile adăugate în cererea de insolvenţă nu acoperă suma de pe instrumentul de plată din 30 iunie?

De asemenea, vă rugăm să mai precizaţi dacă Cargill România a mai cerut în instanţă insolvenţa altor societăţi comerciale cu capital privat din România, în ultimul an şi care este numărul acestora.

La toate aceste întrebări, reprezentnaţii Cargill însă dau un răspuns destul de evaziv, care nu lămureşte întreaga situaţie creată. Iată răspunsul!

“Referitor la situaţia pe care ne-aţi semnalat-o, dorim să clarificăm următoarele aspecte. Clientul menţionat de dumneavoastră a achiziţionat în 2014 inputuri de la Cargill, pentru care a fost agreată, de comun acord, o perioadă de plată între 5 şi 7 luni. La acest moment, 1 an mai târziu de la data scadenţei, clientul încă ne datoreaza mai bine de 500.000 RON  debit principal, la care se adauga penalitati pentru intarziere la plata.

În orice parteneriat toate părţile implicate trebuie să se respecte reciproc și să acționeze conform termenilor agreați, elemente necesare pentru dezvoltarea afacerii şi crearea de valoare adăugată. Înţelegem că uneori pot apărea situaţii dificile şi suntem întotdeauna deschişi pentru dialog. Tocmai de aceea pe parcursul ultimului an am inițiat mai multe încercări de a rezolva situaţia cu acest client şi s-au purtat discuţii repetate  la diferite nivele în cadrul organizației noastre, fara ca Hastro Sovarna sa poata preciza modul in care intentioneaza sa isi achite obligatiile contractuale. Dimpotriva, clientul ne-a declarat atat verbal cat si in scris faptul ca se afla in incapacitate de plata, informatie pe care a inteles sa o faca publica prin ultimele sale declaratii in mass media locala. In astfel de cazuri compania noastră trebuie să demareze procedurile legale,  potrivit carora, dupa cum probabil cunoasteti, debitorul aflat in incapacitate de plata este pus sub protectia legii, iar penalitatile aferente debitului principal inceteaza sa mai curga. Consideram ca toate aspectele litigioase dintre părti, fiind supuse in acest moment examinarii justitiei, vor primi o dezlegare corecta din partea instantelor de judecata competente.

Încă de la intrarea pe piaţa din România Cargill a fost un partener pentru fermierii români, ajutându-i să se dezvolte și împărtășind cu ei expertiza internaţională, adaptată la potenţialul agricol existent în România. Experienţa noastră pe diverse pieţe la nivel global ne permite să oferim o varietate de soluţii clienţilor noştri fermieri. Mai mult, cunoaşterea în profunzime a pieţei UE s-a dovedit a fi foarte valoroasă în crearea de noi venituri pentru fermieri din momentul aderării la UE, în ianuarie 2007. Vom continua să creăm asemenea oportunități şi în viitor.

Răspunsul Cargill este însă de natură să-l nemulţumească pe omul de afaceri mehedinţean. Acesta este “subiectiv şi de natură să nu clarifice adevărul” spune Cornel Stroescu.

“Cu excepţia faptului că recunosc că le datoram doar 500.000 de lei plus penalităţi, deşi în CEC-ul introdus în bancă suma solicitată depăşea cu mult această sumă, în loc să dea un răspuns clar cu privire la chestiunile solicitate, la întrebările de bun simţ pe care le-am pus, reprezentanţii Cargill preferă să răspundă evaziv şi la chestinuni care nu au nicio legătură cu subiectul. Îşi afirmă sprijnul pentru fermierii români şi se arată “îngrijoraţi” de situaţia societăţii mele spunând că mi-au cerut insolvenţa pentru a nu mai curge penalităţile. Dar din 30 iunie până pe două septembrie mi-au calculat penalităţi de peste 300.000 de lei, adică peste 60 % din suma datorată. Mai mult, am observat că evită să răspundă la întrebarea de ce suma de pe fila CEC introdusă în bancă în data de 30 de iunie este cu circa 33.000 de lei mai mare decât suma din solicitarea de insolvenţă chiar dacă în aceasta din urmă sunt calculate penalităţi până la data de 1 septembrie. Să ne înţelegem, eu nu am negat niciodată faptul că am o datorie la Cargill, dar cum puteam să achit un debit pe care de fapt nu îl datoram? De aceea, mă întreb, unde este această grijă deosebită pentru fermierii români? Am observant că aţi pus şi întrebarea câţi fermieri români mai sunt în această situaţie. Aţi văzut că evită să clarifice această chestiune? Informaţiile mele sunt însă că în situaţia mea se află încă cel puţin un fermier, căruia i-a fost introdus în bancă un instrument de plată cu 200.000 de lei mai mare decât suma pe care o avea de plătit. Toate acestea sunt întâmplătoare? Am ajuns să cred că nu este doar o eroare de contabilitate ci o intenţie a Cargill de a-mi introduce firma în faliment. Doar că este o vorbă românească: “nu mor caii când vor câinii” .

În aceste condiţii, fermierul din Mehedinţi spune că aşteaptă o decizie a instanţei în ce priveşte insolvenţa societăţii sale, la care a depus o contestaţie. “Prin această solicitare de insolvenţă mi-au adus prejudicii mari. Activitatea societăţii mele a fost blocată pur şi simplu. Am avut în ultimii cinci ani o cifră de afaceri mereu în creştere, deoarece am accesat credite bancare cu care am făcut investiţii şi am fost în ascensiune. Insolvenţa cerută a determinat băncile să nu ne mai acorde credite, şi ne-a blocat în demersul nostru de a ne continua investiţiile şi a creea locuri de muncă. Desigur, nu pot să nu mă întreb de ce a venit această decizie tocmai acum când sunt proprietarul unui siloz de 8000 de tone în localitatea Gârla Mare? Oare, am început să deranjez pe cineva? E mult spus că aş fi devenit un concurent pe piaţa achiziţiilor de cereale, dar în ţara aceasta poţi să te aştepţi la orice” încheie Cornel Stroescu.

loading...


Lasa un Comentariu

E-mailul tau nu va fi publicat. Campurile marcate sunt obligatorii *

*

Scroll To Top